Femeia fericită este rezultatul unui bărbat devotat

Nu vorbesc despre un câine credincios, ci despre un bărbat care pune respectul drept piatră de temelie a unei relații. Vorbesc despre acela care are un cuvânt de spus în fața femeii și care îi mai deschide ochii spunându-i totul pe șleau.

Nu vorbesc despre bărbatul a cărui minte este îngrădită de existența unei femei în ale cărei grații încearcă să intre pentru a o ține aproape, vorbesc despre cel care realizează că o relație o poți păstra vie doar având la bază niște principii sănătoase.

Nu vorbesc despre a ține femeia în puf ca pe-o prima donnă, ci de acel bărbat capabil să fie corect față de cea a cărei suflet îl ține în palme. Știi, trebuie să fii acela care nu uită că unei femei degeaba îi mângâi capul dacă nu știi cum să-i pătrunzi mintea și să-i trezești interesul.

O femeie degeaba are alături un bărbat care știe să-i sărute buzele dacă pe ale lui stau așternute minciunile grămadă. Și, încă ceva, degeaba îți folosești mâinile pentru a atinge pielea unei femei dacă nu-i poți ține sufletul în palme.

Femeia fericită este aceea care nu urcă bărbatul pe un soclu, ci care îl vede drept egal. Femeia fericită este rezultatul unei relații în care există mai mult „noi” și mai puțin „eu” și „tu”, o relație în care bărbatul și femeia nu gândesc la fel, dar, cu siguranță, au învățat de-a lungul timpului să gândească împreună. Au învățat că respectul nu se impune, ci se câștigă.

Un bărbat devotat, cu siguranță, este un bărbat împăcat cu propria condiție știind că mințind, nu face altceva decât să se înșele singur și să piardă – timpul, veridicitatea și, cel mai important, respectul unei femei pe care a iubit-o cândva.

O femeie fericită este rezultatul unui bărbat care știe să-i readucă zâmbetul pe buze în cele mai grele momente, care știe că fericirea se împarte și, totodată, se întreține de amândoi și în ochii căruia este cea mai frumoasă!

Anunțuri

E atât de trist

E atât de trist că oamenii sunt grăbiţi.
E atât de trist că mulţi au uitat de „mulţumesc „şi „te rog”.
E atât de trist că alergaţi undeva şi nici nu ştiţi unde.
E atât de trist că aţi uitat să iubiţi sincer, profitaţi şi vă bateţi joc de suflete minunate.
E atât de trist că vă vindeţi sufletul pentru haine şi hârtii valoroase, uitând că sunt doar nişte haine şi hârtii.
E atât de trist că sunteţi imuni la durerea altora.
E atât de trist că părinţii sunt omorâţi şi bătuţi de proprii copii.
E atât de trist că oamenii s-au transformat în stane de piatră.
E atât de trist că oamenii zâmbesc doar în poze.
E atât de trist că oamenii au grijă de viaţa altora şi nu de a lor.
E atât de trist că oamenii au uitat să se bucure de lucruri mărunte.
E atât de trist că, copii nu ştiu să îşi respecte părinţii, iar părinţii nu-şi asumă faptul că un copil nu e o pisică pe care o poţi alunga după uşă când îi este foame.
E atât de trist….
Şi totuşi mai există suflete care cred în iubire.
Mai sunt oameni care scriu câte o poezie.
Mai sunt „nebuni „care admiră cerul.
Mai sunt oameni care respectă adevărul.
Mai sunt oameni care iartă…
Mai sunt oameni fără măşti.
Mai sunt oameni care nu pun preţ pe haine, pe averi, ci pun preţ pe ceea ce înseamnă suflet.
Mai sunt oameni care îţi dau aripi.
Mai sunt oameni de calitate.
Iar asta mă face să cred că datorită lor acest pământ încă mai există.

Un adevărat domn

Sunt ceea ce trezești în mine. Dacă ești un gentleman, lângă tine vei avea o doamnă. Dacă ești un nemernic, mă voi purta după cum meriți. Nu pretinde respect atâta timp cât răspunzi răstit, nu-mi respecți alegerile și nu iubești ceea ce sunt. Nu-mi spune prea multe povești dacă n-ai timp pentru fapte.

Un adevărat domn nu-și va face iubita de râs, nu va concura cu ea în public, nu o va contrazice de față cu prietenii doar pentru a avea dreptate.

Nu va arăta tuturor cât este de supărat; dacă ea a greșit, va aștepta și îi va explica cu calm, fără a se supăra. Nu va pleca dintr-un loc răbufnind doar pentru că a fost deranjat de comentariile cuiva. Nu-si va denigra iubita, orice s-ar intampla intre ei.

Un adevărat domn înțelege dintr-o privire că ea este nervoasă și o lasă în pace. O va surprinde cu o floare atunci când ea nu se așteaptă și nu pretinde afecțiune atâta timp cât el însuși nu a oferit.

“A fi bărbat” nu înseamnă a-ți considera iubita un obiect, să te lauzi cu frumusețea ei pe la prieteni deși ochii îți aleargă tot timpul după altele; degeaba îi tot spui că o iubești atâta timp cât știi doar să pretinzi. Degeaba te lauzi, degeaba îți dai cu tot felul de parfumuri scumpe și porți haine de firmă. Există o mare diferență între calitate și exces. Calitățile unui bărbat atrag inima unei femei, excesul atrage atenția femeilor superficiale. Dacă vrei o doamnă, poartă-te ca un gentleman. Altfel nu poți pretinde mai mult deoarece oricum nu poți face față.

Cum îndrăzneşti?

Cum îndrăzneşti să-mi intri în suflet?
Acolo am păstrat jale,răni şi urlet.
E plin de ruine,amintiri,dureri,
Strânse cu neputinţa zilei de ieri.

Te rog,pasul înapoi să-l faci,
O să te sperii dacă îl dezbraci,
De armura groasă ce-l ascunde,
N-ai ce vindeca,rănile-s profunde.

Cum îndrăzneşti să-mi tulburi gândul?
Mi-am promis solemn,cât va fi pământul,
Să nu las pe nimeni să mi se strecoare,
În adâncul fiinţei,că apoi mă doare.

Am atâtea bucăţi sfâşiate-n mine,
Sunt ca o oglindă spartă,cioburi o mulţime,
Dă-te din calea-mi blestemată,ce mai stai?
Nu le poţi lipi la loc,sunt ascuţite şi te tai.

Cum îndrăzneşti să-mi ştergi lacrima grea,
Spunându-mi că aceasta va fi ultima?
Promisiuni din astea am auzit prea multe,
Mi s-a şters o lacrimă,că apoi să-mi curgă sute.

Am fugit de iubire ca de hidoase năluci,
Acum de ce vii tu să-mi spui cuvinte dulci?
Te implor străine,lasă-mă,dă-mi pace!
Mi-e frică să mai iubesc,în inimă am înfipte ace.

Poezie…anonima

El:
„Picuri de roua si raze de soare,
Ai aparut in viata mea ca o intamplare,
Orice zic si orice fac,
Nu pot sa te scot pentru ca te plac.
Viata cu tine pare un paradis,
Viata fara tine pare un vis de neatins.
Multe zic si multe vreau sa fac,
Dar in preajma ta nu fac decat sa tac.”

Ea:
„Mi-ai aprins in inima vapaie,
Ce ma arde la fiecare bataie.”

El:
„Vreau sa-ti zic tot ce gandesc ,
Tu imi zambesti,
Ma fastacesti.”

Ea:
„Ai aparut de nicaieri,
Si am uitat tot ce-a fost ieri..”

El:
„Dupa o furtuna grea,
Te-ai ivit in viata mea,
Sa imi amintesti
Ca si pe mine cineva ma va vrea.”

Ea:
„Dupa atata vant si ploi,
Cred iar in cuvantul „noi””

El:
„Crizantema,floare rara,
Mai adumi-o Doamne iara,
S-o strang din nou in brate,
S-o sarut asa cum mie imi place
Pus pe sotii si glumet,
Vreau sa invat iar sa iubesc,
Si sa strang iar in brate
Pe fetita ce ma place…”

Ea:
„Sa ma priveasca ca intaia oara,
Era august,tarzie vara…
Alaturi de el,sufletu-mi zambeste,
Desi e departe,in mintea mea este
Desi mi-e frica sa pun suflet iar,
Voi trai clipa,nu toate-s in zadar.”

De maine

O sa-mi golesc inima de sentimente,
O sa dau uitarii iubiri si regrete,
O sa-mi cos ranile cu demnitate,
Am puterea de a merge mai departe.

Iar cicatricile raman marturie,
A faptului ca am iubit la nebunie.
Mi-am pus sperante in fiecare „El”,
Unul m-a facut fericita,un altul defel.

Insa de maine iau viata in gluma,
O sa calc orgolii,fara sa ma uit in urma.
Si cine va incerca minciuni sa-mi vanda,
Voi privi in pieptul meu la rana sangeranda.

Adio fata credula si naiva ce am fost,
Adio vise de copila,lacrimi fara rost.
O sa-mi construiesc un zid in jurul meu,
Ca sa ma apar de tot ce imi face rau.

E a-3-a mare lovitura pe care o primesc,
Atunci cand pun suflet si iubesc…
Insa jur pe ce am mai sfant,e ultima !
N-o sa mai las pe nimeni sa-mi raneasca inima.

De maine eu am sa provoc suferinte,
Sa frang suflete,sa vad umilinte.
Voi face din barbati niste marionete triste,
Ce vor sta la picioarele mele,fara sa-mi reziste !

Viata e

Viata e un fiasco,un bal mascat,
In care nimeni nu e cum pare,de fapt.
Dar toate mastile vor cadea in timp,
Si fiecare isi va arata adevaratul chip.

Viata e o piesa ieftina de teatru,
In care unul isi joaca rolul mai bine ca altul.
Plangem in hohote cu zambetul pe buze,
Si folosm replica „N-am vrut” ca sa avem scuze.

Viata e o roata ce intotdeauna se invarte,
Unii au prea putine,unii au prea multe…
In timp ce eu ma chinui s-o iau de la capat,
Altii mai norocosi au sufletul sub lacat.

Viata nu-i decat o tarfa cu clasa,
M-a amagit mereu c-o fericire falsa.
Am platit-o cu fiecare lacrima amara,
Ea radea si-mi spunea: „Ti-am facut-o iara!”…