Totul e trecător dar nu uita că eu am trecut prin viața ta cu dorința de a rămâne !

Da, totul trece. Trec anii prin noi și prin anii noștri trec oameni. Unii trec pentru câteva secunde pe trotuarul de vis-a-vis și nici nu ii observi, alții trec câteva ore la o cafea – doar o dată sau ani la rând.
Sunt femei care îți trec prin așternuturi pentru o noapte… sau pentru o viață.. De cele mai multe ori tu decizi cine doar trece și cine chiar rămâne.
Când te-am văzut zâmbind pentru prima oară mi-am spus că asta nu este un zâmbet care doar să treacă prin viața mea. Mi-am spus că asta e zâmbetul care vreau să calce zilnic pragul casei mele. Si ne-am început povestea…eu cu dorința de a rămâne, tu cu ideea că totul e trecător. Ne-am învățat unul pe altul și apoi unul cu altul. Am construit împreună și am dărmat separat. Timpul trecea și noi rămâneam.
Zâmbeai des la început și de cele mai multe ori motivul din spatele zâmbetului tău, eram eu. Ai început să crezi și tu că unii oameni sunt meniți să rămână și tot atunci ai început să consideri că „rămasul” e o datorie pentru celălalt. Ai început să consideri că nu mai datorezi nimic înapoi, nici măcar zâmbetul de la început. Ai început să crezi că voi rămâne chiar dacă tu lipsești din ce în ce mai des și chiar dacă planurile noastre încep să se separe. Ai crezut că voi rămâne chiar și în timp ce restul continuau să treacă…uneori pe trotuarul de vis-a-vis și uneori prin așternuturile noastre…Si am rămas o vreme.
Faptul că rămâneam doar iți întărea convingerea că voi fi acolo pentru totdeauna, că nicio durere nu e îndeajuns de mare cât să mă îndepărteze. Nu mă surprinde că atunci când am ales să plec, tu ai ales să mă condamni. Nu mă surprinde că ai spus cu nonșalantă că dacă te iubeam, te iertam și de data asta, că nu a fost cu nimic mai grav decât dățile trecute.
Știi? Eu mereu am crezut că inima are o memorie separată. Că ceea ce mintea uită, inima păstrează. M-am mințit de multe ori că e ultima oară și că de acum încolo vei rămâne și tu, nu numai eu. M-am mințit de atâtea ori că de acum încolo eu voi deveni importantă pentru tine, atât de importantă cât să-ți pese dacă mă doare. M-am mințit că vei tine cont de ceea ce îmi doresc și că vei aprecia că am rămas chiar dacă nu mai aveam de mult nimic din ceea ce îmi doream. Nu ai apreciat nimic. Doar m-ai judecat că n-am mai rămas încă un pic.
Dintr-o memorie care nu se șterge niciodată, din singura care nu trece și doar rămâne, din inimă, îți spun că te-am iubit. Ti-o stau dovadă toate momentele în care am rămas și am crezut în tine, toate momentele în care lumea mă considera nebună.
Iartă-mă că n-am putut rămâne pentru totdeauna și nu uita că deși totul e trecător eu am trecut prin viața ta cu dorința de a rămâne !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s