Arhivă | Iunie 2014

N-am titlu…din nou

Oamenii cred, au impresia si li se pare ca…
Toti isi gasesc justificarile in asta.
Si-si traiesc adevarurile lor mici cu care vor sa faca judecati mari .

Ceea ce supara cel mai tare este ca oricat ai incerca sa te pui in cap, sa tipi, sa urli, sa te zbati in dorinta de a te afirma ca om si de a-ti spune punctul de vedere este in zadar.
Daca nu este CUM TREBUIE, pai nu este cum trebuie… daca NU ESTE CA TINE pai cum ai putea tu indrazni sa spui ca ai dreptate?! Omul a-tot-stiuitor, oamenii incapatanati, agresiv-verbal trebuiesc lasati cu ale lor, in ale lor.

Daca nu crezi si nu faci un lucru, nu esti in “target”…
Daca nu-ti spui parerea – de ce taci? ; daca o faci – nu e bine!;
Daca nu faci un lucru – nu esti in stare; daca il faci – s-ar fi putut si mai bine;
Daca nu oferi un minim serviciu – esti nesimtit si nerecunoscator; daca il faci – nu il ia nimeni in calcul…
Daca esti rau – nu ai suflet; daca ai suflet esti luat de prost… si atunci cum mama dracu’ s-o mai dai?!

Primesti sageti si din stanga si din dreapta, si iti doresti ca sufletul si inima ta sa-ti fie imune, sa-ti reziste vitejeste pe front si sa iasa din lupta invingatoare, fara prea multe zgarieturi… dar vezi tu, pansamentele… pansamentele, cu ele ce se intampla?!

Oamenii…
Ei inca nu stiu ca de fapt “pe pamant tot ce exista mai are nevoie din cand in cand si sa planga”
Ca sa poata ierta…
Ca sa poata uita…
Ca sa nu i se usuce ochii…

Eu am plans in viata asta destul… ca sa va pot ierta acum pe toti.

Anunțuri

La multi ani copilului din tine!!!

Îţi mai aminteşti când număram minutele cu nerăbdare să ieşim la joacă? Îţi mai aminteşti când credeam că timpul e ceva pe care-l putem opri? Îţi mai aminteşti când făceam bijuterii din păpădii? Îţi mai aminteşti când la şotron piatra nu cădea în pătratul potrivit? Atâtea amintiri, atâtea clipe ascunse timid în palmă se conturează astăzi într-o carte de basme. Acesta este trecutul, ascuns într-un cufăr. Acum îmi conturez drumul din prezent spre viitor, îmi presar flori colorate, cu miresme de spreanţă şi de încredere. Acum, îmi strâng zâmbete inocente ale copilăriei şi le aranjez într-un buchet, vreau să îl dăruiesc viitorului. Timpul uneori trece mult prea repede pe lângă noi. Uneori, alergăm după el şi îl prindem într-o plasă pentru fluturi şi vrem să îl ţinem captiv, dar el are aripi, el zboară şi ne ia cu el. Noi ne prindem de un balon Care face trecere din trecut în prezent şi din prezent în viitor. Astăzi, stau şi îmi aranjez amintirile în acel cufăr, voi pleca împreună cu ele spre viitor, ţinându-l strâns într-o mâna, iar cu cealaltă mă agăţ de balon şi mă las condusă de el. Voi zâmbi tot drumul!

P.S: Am fost, sunt şi voi fi acelaşi copil. Am fost, sunt şi voi fi aceeaşi visătoare. Am fost, sunt şi voi fi un fluture pe drumul său spre scop.

Copilaria-i un zambet, un vis, e veselie,
E pasarea ce-aluneca-n zare,
Si-un gand pribeag de-o vesnicie.
Copilaria-i o suava floare.

Invata sa-ti traiesti copilaria,
Caci ea se duce-asa rapid,
De n-ai sa poti sa zici c-a fost frumoasa,
Cand s-a pierdut in infinit.

De-i senin sau nor afara,
De e zi sau de e seara,
Nu uita sa-ti amintesti,
De frumoasele povesti,
Eu va spun ca nu e greu,
Si copil ramai mereu.