Arhivă | Martie 2014

Inima tacuta

Inima tacuta,
De ce nu-i vorbesti?
Nu mai sta muta,
Spune-i ca-l iubesti !

Nu ascunde sentimente,
Destainuie-te in fata lui,
Maine poate o sa ai regrete,
Ca nu ai avut curajul sa ii spui..

Si cand o sa-l vezi cu alta,
Sa nu sangerezi in pieptul meu…
Caci doar tu o sa fi vinovata,
Ca n-ai inteles ce simteam eu !

Anunțuri

Inima vs ratiune

Of inima, mai taci! Acum ma gandesc ca sigur exista vreo piesa (sper ca nu una penibila) pe tema asta. Gand dictat de creier, desigur, care de ceva vreme nu are o treaba mai buna decat sa contrazica inima. Efectiv, astia doi nu reusesc sa se puna de acord. Cand unul e “hais”, celalat sigur e “cea”. Iar eu ma chinui sa imi dau seama cum sa merg mai departe, pe care din cele doua variante.

Inima, nesuferita de ea, cere exact ce vrea – fara nici o logica sau bun simt, care ar trebui dictat de imprejurari. Isi face de cap si ma bulverseaza punandu-ma in tot felul de situatii incomode si complicate din care habar nu am cum sa ies.

Creierul, pe de alta parte, de fiecare data cand inima are vreo dorinta (irationala si in mod cert nu pe gustul lui), se revolta si incepe sa lucreze asiduu impotriva ei aducand tot felul de argumente logice bazate pe dovezi imposibil de combatut.

Si uite asa ma simt (tot mai des in ultima vreme) ca intr-un film prost in care eu sunt la mijloc, cu un ingeras nevinovat pe umarul drept si cu un dracusor impielitat pe umarul stang. Inca nu m-am hotarat care e care. Stiu doar ca ei se tot cearta iar eu sunt fix la mijloc. Cu drag le-as da cate un sut amandurora dar ma tem ca fara inima si creier… viata ar fi cam degeaba. De impacat nu se intrevad sanse. Avand in spate o viata in care de cele mai multe ori logica si-a demonstrat meritele, sunt inclinata sa merg pe mana creierului. Dar ce? Credeti ca inima se lasa as usor convinsa? E tare pe pozitii si reuseste de fiecare data sa puna piciorul in prag.

Iar eu… eu sunt la mijloc, mereu in acelasi loc, chinuindu-ma sa aleg intre inima si creier, intre sentimente si ratiune, intre instincte si logica. Vreo sugestie cum sa pacalesc una din ele (de preferinta inima)?

Ai aparut in clipe grele

Ai aparut in clipe grele….
Cand nu mai credeam in nimeni si in nimic.
Parca totul in jurul meu era negru,pustiu si rece.
Eram slabita,nemaiputand de jos sa ma ridic,
Si simteam ca viata pe langa mine trece…
Mi s-au promis multe,mi s-au dat putine,
Iar eu ca un copil naiv am iubit orbeste.
Dar nu-i nimic,dupa rau binele vine,
Si tot ce-i trecut devine o poveste.
Acum tu esti lumina ce de intuneric ma salveaza,
Imi spui sa am incredere in tine ca nu am sa regret,
Iar blandetea vorbelor tale ma elibereaza…
De orice rana pe care o mai am in piept…
Iti multumesc ca ma intelegi si ma accepti asa cum sunt,
Ca ai rabdare,ca ma protejezi,ca ma iubesti…
Ai un caracter frumos,cum rar mai gasesti pe Pamant,
Sa nu te schimbi niciodata,sa ramai asa cum esti…

Something

E tarziu!Ai ochii obositi,doar ca nu poti sa adormi.Asculti muzica veche si te uiti peste un album cu poze la fel de vechi!Mai iei o gura de cafea si te uiti la ceas.E deja noapte!Te uiti spre cerul plin de stele si suspini.
E o perioada grea care te copleseste!Simti ca nu mai poti sa pleci in nicio directie!In jur e plin de lume care nu te aude ca strigi dupa ajutor.Toata lumea te priveste si te judeca din exterior.
Si tu nu mai vrei,tu iti doresti doar sa fie bine.Macar putin…Dar binele pare ca nu mai vine!
Te uiti spre cer din nou,doar poate vei vedea,o stea cazatoare sa asculte de dorinta ta!Dar stelele nu cad in noaptea asta!
E greu,e al dracu de greu sa vrei sa tipi ca nu mai poti,dar sa te ineci in propriile cuvinte…Te-ai mintit o perioada ca o sa fie bine,dar acum,de la un timp nu mai tine..

Mi-e dor si doare!Mi-e dor de mine!Mi-e dor de casa!Mi-e dor de toti oamenii pe care ii iubesc!Mi-e dor sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe fata!Mi-e dor sa zic cuiva „Buna dimineata,Te iubesc!”…

E tare greu sa zambesti in fiecare zi si sa pari fericita,cand stii ca in interiorul tau se duce o lupta grea!Si nu vorbesti.Te-ai obisnuit sa taci!Sa strangi din dinti si sa te prefaci ca esti bine!Sa il fereasca pe om Dumnezeu sa duca tot ce poate duce!

Ma simt obosita!As vrea sa plang,dar simt ca nu pot!Ma sufoc in propriile ganduri incerte,deci nu vreau sa ma inec si in lacrimi!
M-a intrebat ce am de gand sa fac cu viata mea,daca vreau sa ma distrug singura in ritmul asta!?Dar nu stie nimic.Ii e usor sa ma urmareasca cu privirea,dar mult prea greu sa caute in interior!
Am luptat pana acum,dar am obosit si as vrea daca s-ar putea macar o pauza scurta de la viata!Sa pot sa ma regasesc si sa o iau de la capat!
Stiu ca nu este posibil si las armele jos!De data asta fie ce o fii,oricum nu mai are rost!
Si macar pentru o clipa as vrea sa ma vada Dumnezeu copil si sa imi implineasca o dorinta!Doar atat imi trebuie sa fiu fericita!

Ea a luptat prea mult pentru fericirea altora si se pare ca a uitat sa lupte pentru fericirea ei!Acum e tarziu!Ar fi vrut ca pentru un moment,toti cei care au judecat-o sa simta pe pielea lor ce a simtit,ce simte.Poate atunci lumea si-ar vedea de treaba ei oricare ar fi aia!

Mi-e frica de tot ce timpul pare sa imi pregateasca!Se anunta vreme rea,cu multe ploi!Imi doresc ca atunci cand suna telefonul si raspund,sa aud ce imi doresc sa aud!…Dar mi-e teama ca lucrurile nu vor sta asa…Mi-e teama ca asta este inceputul unui sfarsit pe care nu vreau sa il simt,sa il traiesc!Este dezolanta imaginea ce imi trece prin minte si nu ii pot da „delete”…
Raman aici cu gandurile mele,in timp ce totul se risipeste asemeni nisipului in vant!!!