Eu credeam ca ingerii exista doar in Cer.

Eu credeam ca ingerii exista doar in Cer,
Dar te-am cunoscut pe tine si mi-am dat seama ca ma insel.

Ai vocea atat de calda si chipul atat de bland..
Nu stiam ca Dumnezeu a lasat ingerii pe pamant.

Dintr-o pura nebunie inimile noastre s-au legat,
Ne-am iubit din prima zi sincer si nevinovat.

Esti alinarea de care am nevoie atunci cand mi-e greu.
Daca n-ar fi dragostea ta ce m-as face eu?

M-ai cucerit cand nu mai aveam vise si nicio speranta,
Iar o zi a fost de ajuns sa stiu ca te voi iubi o viata.

M-ai facut sa uit de lacrimi si singuratate,
M-ai facut din nou sa cred in adevar si bunatate.

Jur ca voi fi trup si suflet langa tine,
Te iubesc atat de mult,tot ce am iti apartine!

Cazi in genunchi

Cazi in genuchi si ma implor sa nu te parasesc.
Am inima atat de franta incat nu pot sa te mai privesc…
Ma rogi sa te iert ca fara mine tu nu poti trai,
Dar trebuia sa te gandesti la asta inainte de a ma lovi.
Imi fac bagajul si plec de langa tine,
Nu vreau sa trec prin acelasi chin si maine.
Pentru vorbele urate si palma ce mi-ai dat,
Nu exista scuze oricat te-ai simti de vinovat.
Ti-am jurat in fata lui Dumnezeu ca voi fi a ta,
Dar nu mi-am imaginat ca viata langa tine e asa de grea.
Daca stiam ce urma in viitor sa fie,
Nu-ti mai dadeam sufletul si nu acceptam sa-ti fiu sotie.
Mi-ai promis ca ma vei respecta si ma vei pretui,
Dar te comporti de parca nu m-ai iubi.
Cand vreau sa plec iti ceri iertare pentru greselile toate,
Nu ca ti-ar parea rau ci ti-e teama de singuratate.
De data asta te las ca inima mi-e arsa,
S-au adunat prea multe ca sa iti mai dau o sansa.
Ranile sunt prea adanci si nimic nu le poate sterge,
Verigheta ti-o las tie ca nici ea sa nu ne mai lege,
Iar in patul in care ne-am iubit atatea nopti,
Invita-ti amantele ca de acum esti liber si poti.
Plec,sperand ca timpul imi va vindeca durerea,
Ca atatia ani ti-am impartit cu altele mangaierea.

Fara tine sa traiesc nu stiu…

Fara tine sa traiesc nu stiu…
Totul in jurul meu e rece si pustiu,
Respir un aer sec si greu,
Nu ti-as dori iubire sa fi in locul meu..
Ochii imi sunt obositi de cate ori au plans,
Sufletul mi-e indoliat de cata durere a strans,
Vise nu mai am,s-au transformat in scrum,
Nici luna nu ma priveste cand ratacesc noaptea pe drum.

Sunt doar o umbra ce se hraneste cu amintirea ta,
Nici eu nu ma recunosc,nu mai sunt ce-am fost candva.
Ai plecat fara sa-ti pese,iar nepasarea m-a ucis,
Inima mi-a stat in loc cand „Adio” tu mi-ai zis.

Ai iesit pe usa,luand cu tine toate sperantele mele copilaresti,
Si nu te-ai uitat in urma,atunci am realizat ca tu nu ma iubesti.
Nu am vazut pe chipul tau nicio farama de regret,
M-ai lasat singura,trista, sa ma prapadesc incet.
Ma simt goala fara ale tale imbratisari,
Buzele-mi uscate tanjesc dupa ale tale sarutari,
Sunt ca o straina ce rataceste catre nicaieri,
Dar inima nu mi-am schimbat,te iubeste la fel de mult ca ieri.

Te voi blestema pana-n clipa morti

Lacrimi nu mai am,zambet nici atat,
O inima de piatra,un suflet gol si urat.
Asta ascund acum in trupul meu,
De cand ai plecat am renuntat a mai fi eu.
Te voi blestema pana-n clipa mortii,
Sa cunosti partea cruda si nemiloasa a sortii,
Sa-ti dispara zambetul cinic si plin de venin,
Pe care il aveai cand eu te imploram sa mai ramai putin.

Atatia ani ai stat cu mine din sila,
Te blestem sa ajungi sa-ti plangi de mila!
Sa plangi cu lacrimile mele,
Sa simti si tu ce dureroase au fost ele!

Linistea si pacea sa-ti lipseasca,
In noapte cosmarurile sa te urmareasca,
De singuratate sufletul sa-ti arda,
Sa suferi ingrozitor si nimeni sa nu te vada!
De-ar fi sa platesti cu sange,
Tot nu te-as cruta,tot nu mi-ar ajunge,
Te voi blestema pana-n clipa mortii,
Sa fi un suflet stingher in intunericul nopti!